7. MUNTENIA CENTRALĂ (BAZINUL INFERIOR AL DÂMBOVIŢEI)

7.3. Aspectul cultural Străuleşti

[p. 122]

[concluzii§]

Aceste concluzii [continuare după Străuleşti-Lunca] sunt foarte interesante şi par să sugereze următorul scenariu istoric: grupul Străuleşti reprezintă o componentă culturală separată de cele vest-muntene, cel puţin în faza iniţială a culturii Ipoteşti-Cândeşti; într-o a doua fază, marile

[p. 123]

situri de la Soldat Ghivan şi Ciurel arată o integrare mai bună cu grupele din vestul Munteniei. În compensaţie, unele tendinţe de “barbarizare” a formelor de la Dulceanca se fac simţite în etapa mai târzie (Dulceanca I). În ultimă instanţă, ceea ce am numit aici aspectul Străuleşti este oarecum corespunzător definiţiei arealului Cândeşti, din studiile “clasice”[77], cel puţin sub aspectul ceramicii, însă scenariul istoric propus este diferit: acest aspect nu este unul târziu, care apare ca o etapă finală, sub influenţa slavă, ci este un aspect constitutiv, iniţial, al “culturii Ipoteşti-Cândeşti”, şi are o factură carpo-sarmatică. Acest scenariu este impus de datările prezumtiv timpurii ale siturilor de la Străuleşti. Ipotetic, evoluţia în timp produce o relativă convergenţă între cele două areale culturale, respectiv vest muntean-oltean, şi nordic-central muntean, pentru că siturile din orizontul final (Vadu Codrii în vest, Vadu Anei şi Şuviţa Hotarului în est) sunt mai degrabă asemenea; era însă o nivelare la nivelul cel mai de jos al existenţei...

Se poate încerca chiar detalierea acestui scenariu, la nivel ipotetic, evident. Se poate presupune că toate aşezările de luncă sunt cele mai timpurii (se pot admite excepţii, în sensul că pot fi timpurii şi unele aşezări de terasă, e.g. Ipoteşti, Sfinţeşti), deoarece toate aşezările de luncă au procente bune de ceramică lucrată la roată (Olteni, Copăceanca-Cotul lui Pantilie, Lăceni, Străuleşti-Lunca). De ce erau ocupate în primul rând luncile – putem presupune: în lunga perioadă a aşezărilor temporare (în linii mari – secolul V) este destul de sigur că comunităţile stăteau foarte aproape de apă (putând evacua locul rapid, la nevoie), nu numai pentru sursa de apă, dar şi pentru că supravegheau astfel mai uşor locurile de păşunat. Aceste habitudini au continuat să funcţioneze şi în perioada următoare, când comunităţile trec din nou la un regim semi-sedentar (aşezările secolului al VI-lea nu se pot numi altfel!). Este sigur că asemenea amplasament comod a adus şi destule neplăceri (la Copăceanca am surprins efectiv nivelul de inundaţie). Putem presupune chiar modificări ale regimului pluviometric. am presupus deja, pentru secolele IV-V o răcire accentuată a climei (indicată de reapariţia surselor de foc în locuinţele Câmpiei Române). Acest proces continuă de-a lungul secolului al VI-lea, deoarece în a doua jumătate a veacului sursele de foc reapar şi în bordeiele din Intra-carpatic. O asemenea evoluţie a regimului termic trebuie să fi schimbat ceva şi în regimul pluviometric, ceea ce a sporit debitul apelor; debitele de apă mari îndeamnă însă şi aluviuni mai multe, adică ridicarea albiei râului, implicit lărgirea albiei majore, schimbări de cursuri pe vale şi ocuparea intempestivă a unor zone de luncă iniţial locuibile. Nu am identificat deocamdată nici o locuire de luncă ce ar putea data spre finalul intervalului studiat.

Ipoteza aşezărilor temporare de luncă de-a lungul secolului al V-lea ar fi o bună explicaţie a “dispariţiei” aşezărilor; depunerile continue de aluviuni din ultimul mileniu şi jumătate presupune că vechiul nivel de locuire se află mult sub nivelul actual de călcare, pe locuri impracticabile pentru agricultură (fiind inundabile; majoritatea folosesc de păşuni şi astăzi); posibilitatea de a descoperi astfel de situri este strict accidentală, legată de lucrări de investiţii cu ample decapări de pământ (ca la Străuleşti); posibilitatea identificării sitului scade proporţional şi cu calitatea amenajărilor, probabilitatea descoperirii scăzând dramatic spre zero (ceea ce s-a şi întâmplat). Această explicaţie este doar o schemă, posibil adevărată, care nu exclude existenţa sălaşelor de terasă (precum Copăceanca-Vârcan, unicat, până acum).

ÎNAPOI LA CUPRINS VOLUM I

ÎNAPOI LA INDEX

aspectul Străuleşti, comentariu la:

- Căţelu Nou

- Străuleşti-Măicăneşti

- Străuleşti-Lunca

MAI DEPARTE – Alte aşezări bucureştene

---

§ Această parte nu constituie, în original, un subcapitol distinct; § 7.3., având dimensiuni mari, a fost împărţit, pentru ca fişierele să se deschidă mai uşor.

[77] TEODORESCU 1971; FERCHE 1984.